„Dezn?d?jduit? muiere n-au fost ca mine“: Femei, onoare ?i p?cat în Valahia secolului al XIX-lea | Nicoleta Roman
Aceast? carte recupereaz? din catagrafiile, condicile ecleziastice, actele cancelariilor domne?ti ?i actele de procedur? ale tribunalelor din prima jum?tate a secolului al XIX-lea istoria dureroas? ?i discret? a femeilor muntene. De neam ales, ??r?nci sau femei prip??ite la ora?, româncele se confrunt? cu normele create ?i impuse de b?rba?i. În fa?a autorit??ilor laice ?i biserice?ti, când se despart de so?ii cu care tr?iesc r?u, când se las? r?pite de iubi?ii pe care familiile lor nu-i accept?, când sunt judecate pentru infanticid, pentru adulter, pentru furti?aguri m?runte, pentru vr?jitorie sau pentru prostitu?ie, trebuie s? se arate umile. P?catele pe care le s?vâr?esc reprezint? nu doar nelegiuiri sau r?t?ciri omene?ti, ci ?i o pat? adus? onoarei b?rba?ilor care le au sub obl?duire: ta?i, fra?i, so?i. De aceea, pedepsele pe care le primesc nu sunt din cale-afar? de aspre, dar sunt infamante: însemnarea la nas sau plimbarea ?i b?taia în public. Aceste „dezn?d?jduite muieri“ vor sc?pa de obliga?ia respectabilit??ii doar odat? cu apari?ia legisla?iei moderne, odat? cu emanciparea profesional? sau f?când pasul f?r? întoarcere în lumea prostitu?iei. Dar pân? atunci, de cele mai multe ori, în jalbele lor î?i spun „tic?loasa de mine“, o expresie care cuprinde sl?biciunea genului lor, neputin?a ?i asumarea r?ului pe care b?rbatul îl vede în ele.